Biserica "Sf.Nicolae" - Dudeşti


Categorie: Biserici ortodoxe
Perioada: înc. sec. XIX
Importanta: B
Cod LMI: B-II-m-B-18511
Adresa: Str. Credinţei 2A sector 3 , Str. Ilioara 17 sector 3
Localitate: municipiul BUCUREŞTI
Judet: Bucuresti
Regiune: Muntenia

Imagini

Nu exista imagini

Imagini de arhiva

Biserica Biserica Biserica
 

Descrieri/Comentarii

L.S. / 27-Jun-2009

Biserica Sf. Nicolae -“DUDEŞTI CIOPLEA - I”

 

Hram:  Sf. Nicolae, Adormirea Maicii Domnului

 

Se află în cartierul Balta Albă-Titan, între Bulevardul Camil Ressu şi cornişa Dâmboviţei. Locul a făcut parte din satul Dudeşti-Cioplea existent la marginea sud-estică a Bucureştiului.

De la început, biserică a Curţii Dudeştilor şi a satului Dudeşti, atestată la 1770, lăcaşul a fost ridicat de Nicolae Dudescul pe moşia sa.

Vechea biserică a fost refăcută în anul 1820 de bancherul Ştefanache Hagi-Moscu. După 1838 a fost restaurată de enoriaşi, fiindu-i adăugate absidele naosului. În anul 1900 biserica a fost devastată de un incendiu şi reparată în 1901 prin stăruinţa creştinului Gh. Dobrescu şi a soţiei sale Caliţa. Tot atunci a fost refăcută pictura în frescă în stil bizantin, de către pictorul Iosif Keber.

A fost restaurată între 1972-1983, prin osârdia preoţilor parohi, după planurile arhitectului Constantin Joja.

Actuala pictură interioară este nouă, fiind executată în 1982. În anul 1990 biserica a fost din nou reparată.

 

Construcţia  pe care o vedem astăzi este realizată după tradiţionalul plan triconc (22,30 x 5,80 -10 m), care cuprinde pronaosul, naosul acoperit cu o boltă semicilindrică, cele două abside laterale şi absida altarului. Peste naos se ridică singura turlă, sprijinită pe pandantivi. Tamburul turlei, având zece laturi, este străpuns de ferestre înguste şi alungite.

Lucrările de restaurare din 1972-1983, coordonate de arh. C. Joja (1908 - 1991), au “curăţat” biserica de cea mai mare parte a adaosurilor nepotrivite spiritului vechiului lăcaş. Restauratorul a marcat doar trei etape din existenţa bisericii: etapa iniţială (absida Sf. Altar), etapa de la 1820 (prelungirea spre vest, inclusiv cafasul, toate “îmbrăcate” în “haina” din perioada refacerii), precum şi etapa restaurării finale dintre 1972 – 1983, evidenţiată în primul rând de turla-Pantocrator reconstituită.

 

Arh. P. I.

Extras din: Lucia Stoica şi Neculai Ionescu-Ghinea -„Enciclopedia Lăcaşurilor de Cult din Bucureşti”, Vol. 1, Edit. Universalia, 2005.